Intr-o zi, cand soarele a sarutat luna, palmele tale au atins mainile mele ca si cum toata lumea a inceput si s-a sfarsit acolo. Si daca acea atingere nebuna trebuia sa poarte un nume, atunci i-am spus simplu ,,atingerea ta’’. Si in acea minunata ora, in care mainile noastre au stat impreunate, inimile au fost atat de aproape una de alta incat fiecare din noi o auzea pe a celuilalt.
Intr-o zi, cand mana ta a atins mana mea, cerul si pamantul s-au unit si au ramas asa pana cand mainile noastre s-au separat; si au plans una dupa alta dar, si-au promis ca se vor mai intalni si vor ramane unite pe veci.
Marea iubire…
Am luat cateva fire de nisip si le-am aruncat spre cer. Cand au venit inapoi, spre pamant, erau ca o ploaie de stele. Marea avea sclipiri de diamante, iar soarele o facea cu atat mai pretioasa cu cat se oglindea mai bine in ea. Atunci a fost pentru prima data cand m-am intrebat ,,Ce este marea?’’.
Privita prin ochii unui om, marea este acea intindere mai mult sau mai putin albastra, brazdata ici-colo de creste albe.
Privita prin ochii unui om indragostit, marea este locul acela minunat de unde rasare soarele, este fosnetul care-ti mangaie urechea dintr-o scoica sau apa aceea calda care iti saruta fiecare deget de la picior. Este marea iubire…si atat.