Poezia-unei-atingeri

Poezia unei atingeri

Intr-o zi, cand soarele a sarutat luna, palmele tale au atins mainile mele ca si cum toata lumea a inceput si s-a sfarsit acolo. Si daca acea atingere nebuna trebuia sa poarte un nume, atunci i-am spus simplu ,,atingerea ta’’. Si in acea minunata ora, in care mainile noastre au stat impreunate, inimile au fost atat de aproape una de alta incat fiecare din noi o auzea pe a celuilalt.

Intr-o zi, cand mana ta a atins mana mea, cerul si pamantul s-au unit si au ramas asa pana cand mainile noastre s-au separat; si au plans una dupa alta dar, si-au promis ca se vor mai intalni si vor ramane unite pe veci.

Marea iubire…

Am luat cateva fire de nisip si le-am aruncat spre cer. Cand au venit inapoi, spre pamant, erau ca o ploaie de stele. Marea avea sclipiri de diamante, iar soarele o facea cu atat mai pretioasa cu cat se oglindea mai bine in ea. Atunci a fost pentru prima data cand m-am intrebat ,,Ce este marea?’’.

Privita prin ochii unui om, marea este acea intindere mai mult sau mai putin albastra, brazdata ici-colo de creste albe.

Privita prin ochii unui om indragostit, marea este locul acela minunat de unde rasare soarele, este fosnetul care-ti mangaie urechea dintr-o scoica sau apa aceea calda care iti saruta fiecare deget de la picior. Este marea iubire…si atat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *