Spuneam aici c-am să revin cu un update ca să vă spun ce medicament iau pentru a mă lăsa de fumat. Champix se numeşte şi se pare că-şi face treaba cu un oarecare succes. De ce spun asta ? Pentru că m-am lăsat de fumat şi nu prea. Dacă înainte de tratament fumam cam 20-30 de țigări pe zi, poate chiar şi 40 dacă aveam o seară de alcoolizare, acum maximul de țigări fumate a fost de 5, şi asta într-o seară când am fost în Vamă. O scădere semnificativă aş spune eu. Ştiu, doctorul a spus să le las definitiv, dar am avut şi eu pofte. Deasemenea a zis să nu beau, dar o bere pe zi n-a omorât pe nimeni. Plus că nici n-a anulat efectul medicamentului, deci este bine.
Un sfat pentru cei ce vor să ia medicamentele astea: nu ştiu dacă se eliberează cu rețetă sau după ureche şi nici nu ştiu cât costă căci eu le-am primit moca de la doctor. Un alt sfat ar fi ca în momentul în care ajungeți la porția de 2 mg pe zi (una dimineața şi una seara), să mâncați bine înainte. Este foarte puternic şi provoacă o senzație naşpa de vomă şi de durere în piept. Nici să mâncați după ce luați pastila nu recomand. Am făcut eu aşa şi nu mi-a fost prea bine. Am avut acele dureri în piept.
Acum aş spune că încă fumez, una-două țigări pe zi. De cumpărat nu am mai cumpărat, dacă nu am nu simt nevoia să fumez, dimineața când mă trezesc nu mai simt nevoia aia de nicotină. Ceea ce este un lucru bun.
Lucky me
Nu sunt misogin, dar cine a spus: Nu există femei urâte, doar bărbaţi ce nu sunt destul de beţi ! a zis o vorbă mare. Acum vreo 5 ani eram cu un grup de prieteni. Şi-am zis să tragem o beţie. Am făcut nişte bombe din coniac cu bere si din vodka cu bere şi-am început să turnăm în noi.
După câteva ture de sticlă, după ce m-am îmbătat m-am făcut tanc, mi s-a pus piticu’ pe o fată. O vedeam frumoasăăă, pfoai de capu’ meu. Cea mai frumoasă. Şi cum încercam să-mi adun silabele şi să formez nişte cuvinte măcar corecte, dacă nu şi coerente, văd cum un prieten (minim la fel de beat ca mine) stătea călare pe ea.
Nenorocire, supărare, viaţa mea se sfârşea într-un mod crunt şi nedrept, drept pentru care m-am îmbătat de supărare. A doua zi mă văd cu o parte din ei. Printre care şi fata aia “frumoasăăă” şi prietenul respectiv. El mergea cu ea de mână şi se uita după cai verzi prin copaci, ea stătea călare de gâtul lui. Eu învingător, în spatele lor şi mă prăpădeam de râs. Motivul: ea era urâtă cu spume, tipului îi era ruşine cu ea, ea era leşinată după el, el mai avea puţin şi intra în pământ. Şi atunci am zis: “Prietenul la nevoie se cunoaşte.”
Prin noiembrie anul trecut am fost la un concert d-ăla cu zdrăngăneală. Când spun zdrăngăneală mă refer la dub step, dnb şi alte variaţiuni se asemenea sunete. Îmi place muzica asta, dar decât să-mi bat capul şi s-o împart pe categorii, mai bine o pun la grămadă. În fine, deraiez de la subiect. Pe la o oră, când deja multe sticle erau consumate şi alte multe sticle stăteau frumos la coadă, văd o scenă ceva de genulă ăsta. Mi-a fost milă te tipul respectiv, am vrut iniţial să-l trag de mânecă şi să-i spun că mai are puţin şi este mâncat, dar mi-a fost frică de reacţia ei. Mai ales că nici podeaua nu ţinea cu mine, se clătina mai ceva ca la cutremur.
Deci dragi femei, staţi liniştite. Băieţi/bărbaţi beţi veţi găsi peste tot. Mai aveţi o şansă.